Trenul vietii

Intr-o zi, in cronologia celui de-al doilea razboi mondial, anul 1941, locuitorii unui mic satuc evreiesc din Estul Europei sunt cuprinsi de o agitatie neobisnuita, de o panica de proportii, prevestitoare de rau, de catastrofa si moarte.

Schlomo ( Lionel Anelanski), nebunul satului, vesteste, intr-un limbaj al fetei si al corpului schimonosite, despre prigoana si deportarile evreilor din satele vecine. In aceasta situatie de criza, o solutie trebuia gasita. Hotarati sa lupte pentru viata, Rabbi ( Clement Harari), convoaca, dupa traditia evreiasca, Consiliul Inteleptilor. Toti si totusi nici unul nu vine cu o solutie salvatoare fezabila...pana la un moment dat cand Scholmo, nebunul satului graieste iar, de aceasta data in cuvinte. Se vor autodeporta, vor organiza un tren fals de deportati.

Deghizati pe de o parte in soldati si ofiteri nazisti, pe de alta parte in detinuti si mecanic de tren, membrii micii comunitati evreiasti se prind in acest proiect, si cat ai clipi fiecare isi ia in serios misiunea, misiune periculoasa si aparent imposibil de indeplinit, de a asambla un tren de deportati care sa treaca neobservat, din tara in tara pana in Palestina. Periculoasa si in acelasi timp, mareata misiune. De succesul ei atarna salvarea micii comunitati evreiesti.

Si daca totul este iluzie, si aventura aceasta este doar umbra si visul de nebun al lui Schalmo, cum pare sa sugereze finalul?

Indiferent, filmul lui Radu Mihaileanu este dinamic, plin de umor si suspans, veti gasi in el de la diversitate etnica pana la rasism, de la credinta in Dumnezeu pana la credinta in omul nou, propus de ideologia comunista. Muzica Goran Bregovic, sustine tonul intentionat comic al filmului, o replica la trenul mortii, trenul de la Iasi...trenul vietii.