Ostrov

Ce au in comun Ostrov (2006) filmul lui Pavel Lungin si Zvuki Mu - in traducere "Sunetele (lui) Mu", formatie rock din Moscova anilor 80', printre putinele formatii de rock recunoscute valoric peste hotare in aceea perioada? Un om, un singur om, Pyotr Mamonov ( fratele Anatolie din film) si o data cu el excentrismul, creativitatea, forta de exprimare, tensiunea electrizanta.

Chiar daca in Ostrov , tensiunea nu o simti ca fiind electizanta, toate celelalte atribute sunt prezente si lor li se adauga si dinspre ele se dechid altele la fel de importante.  Pe scurt filmul este povestea unui marinar rus, care in contextul primului razboi mondial, este obligat de un capitan de brigada nemteasca sa-si omoare propriul capitan. In puterea noptii, pe remorcherul rusesc se descarca o  arama. Capitanul cade peste punte, iar marinarul , cuprins de un ras isteric, vecin nebuniei, este abandonat pe punte, lasat sa sara in aer o data cu intreg explozibilul instalat de soldati. Destinul lui nu este insa  de a muri pe acelasi vas, ci aruncat in apa, ajunge pe marginea unui ostrov, de unde este salvat de cativa monahi ai unui schit din apopiere .

Ce se intampla cu fratele Anatoile, care este viata lui pe acel Ostrov, in acea pustietate alba, este de neiutat si merita vazut si revazut. Prin tot ce face,  Anatolie ne ofera un model de traire, de viata in Hristos. Purtand adanc povara tragica a crimei, asezat de Dumnezeu in acest peisaj minimal al Ostrovului, parintele Anatolie devine unul din acele personaje, care sfideaza obisnuinta si bunul simt comun,  prin asumarea constienta a rolului de seminebun, pentru ca astfel vocea si lucrarea pornita de mai sus  sa se realizeze . Si se realizeaza in chipul cel mai frumos posibil caci in final, parintele Anatolie primeste iertarea de la insusi cel pe care credea ca-l omorase, de la Tihon Petrovici. Si se realizeaza nu doar cu fratele Anatolie ci si cu alte doua personaje la fel de centrale, parintele Filaret, staretul manastirii si parintele Iov. Desi replicile sunt putine, discursul filmului este dens, simbolic, adanc si vizeaza trairea si marturisirea credintei, dar nu oricum ci cu provocari, cu umor-cu adevart rafinat, cu dorinte si  incordari.