Nine lives of Tomas Katz, The

Cum arata un film a carui valoare consta exclusiv in expunerea ciudata a ciudateniei oamenilor ciudati dintr-un univers ciudat de paralel si tangent (in acelasi timp) la al nostru?  Raspunsul este: The nine lives of Tomas Katz. Excentric pana la - ati ghicit - ciudatenie, filmul constituie un prilej de bucurie pentru spectator, care este invitat sa constate ca dincolo de ciudatenie nu poate fi altceva decat... si mai multa ciudatenie.

Sint putine aspecte legate de actiunea filmului care pot fi povestite si nu va spun din ce cauza, pentru ca deja stiti. Firul narativ se invarte intre un politist-medium si o fiinta de natura demonica care se joaca pentru a dez/echilibra lumea. Restul  - cu riscul de a ma repeta - este prea ciudat ca sa fie povestit.

Totusi, nu fiti surpinsi daca descoperiti metafore, simboluri si parabole inserate episodic in tesatura fantasmatica a imaginilor, dar asteptativa mai degraba la o interpetare multipla si greu de circumscris unui anumit fir ideatic. Gratuitatea aparenta a constructiei este salvata de "utilitatea" artistica a filmului, zona explorata fiind noua pentru cei mai multi dintre spectatori, iar de aici rezulta caracterul gadilicios al imaginilor si ideilor transmise.

Cea mai apropiata manifestare artistica pe care am gasit-o este o poezie de Lorca:
 

Noapte cu patru luni
Si un singur copac.
În vârful unui ac
sta dragostea mea,
rotindu-se.