Milk

Sunt unele persoane care motivează mase si strang armate de mii de oameni prin simpla forta a cuvantului si prin inversunarea cu care, dupa ce au pierdut o batalie, se arunca din nou in lupta. E si cazul lui Harvey Milk (imaginea din stanga), prima persoana „openly gay” aleasa intr-o functie oficiala in Statele Unite. Se intampla la sfarsitul anilor ’70, cand America era cuprinsa de un val de ura impotriva homosexualilor, cand politia prefera sa inchida ochii la violentele impotriva persoanelor gay, iar politicienii inflamati de sentimente religioase duse la extrem propuneau legi prin care sa limiteze drepturile cetatenesti ale celor care „deviau de la normal”.

In Milk, Sean Penn il joaca magistral pe activistul gay care a reusit sa schimbe o particica din sistem odata ce a fost ales in consiliul local. Discursurile sale in fata multimii incepeau obligatoriu cu o gluma care sa destinda atmosfera, iar salutul sau preferat era: „Hello. My name is Harvey Milk and I’m here to recruit you”. Obsedat de ideea ca cineva trebuie sa le dea speranta persoanelor gay, Milk a pus viata personala pe planul doi si a luptat pana la capat pentru a opri discriminarea fatisa. Pana la capat, pentru ca asa cum si-a prezis singur, nu a reusit sa prinda varsta de 50 de ani. Harvey Milk a murit asasinat chiar in momentul in care a ajuns acolo unde voia si a facut ceva de care sa fie mandru, chiar in momentul in care spera sa recupereze timpul pierdut pe plan personal.

De fapt distinctiile nu sunt asa de clare, pentru ca Milk lupta in cele din urma pentru dreptul la viata personala. Cu vocea lui Sean Penn, Gus Van Sant a incercat sa prezinte un Harvey Milk cat mai fidel activistului din anii ’70. I-a ieşit un erou, un deschizator de drumuri care s-a sacrificat fara pic de melodrama pentru binele comunitatii.