Electric Soldier Porygon

Japonia, 16 decembrie 1997. Ambulantele impanzesc strazile oraselor, in drum spre cei 685 de copii care au intrat in stare de soc, au convulsii, au orbit temporar  sau si-au pierdut cunostinta in timp ce urmareau un episod din Pokémon. Alti circa 12000 mii copii sufera simptome usoare: ameteli, dureri de cap, greata. Acesta nu este scenariul unui film, ci un fapt real.

Exista limite in ceea ce putem pune pe ecran, iar daca ele nu sint de natura individuala, morala sau sociala, cu siguranta sint de natura fizica. Ceea ce s-a intamplat cu copiii care priveau Pokémon nu este decat ilustrarea trista a unor fenomene cunoscute, dar care ar fi trebuit sa ramana marginale. Expunerea la imaginea unor culori intense care se succeda foarte rapid produce efectele mentionate mai sus. Animatorii japonezi se jucau cu focul in momentul in care au ales tehnica flash-urilor de rosu intens pentru a ilustra o lupta si nu erau in totalitate inocenti. Cu cateva luni inainte, intr-un incident similar, 4 copii care priveau un episod din YAT Anshin! Luxury Space Tours ajunsesera la spital. Ca meniul sa fie complet, altii oamenii au avut crize epileptice in timp ce priveau stiri despre eveniment, care includeau un montaj de scene din episodul incriminat.

Din pacate animatia, chiar si cea destinata copiilor, a ajuns sa reflecte prea mult ego-ul supradimensionat al animatorului si prea putin anumite valori - incepand de la simplul entertainment, pana la valori culturale sau morale. In timp ce cautam informatii despre incident am descoperit pe un site oarecare un "simulator de crize" ("seizure simulator"), care nu facea decat sa prezinte imagini agregate pe aceleasi principii ca in cazul episodului Electric Soldier Porygon. La ce bun?!?!?

Aveti grija ce sinteti dispusi sa acceptati ca imagine. Cu putin noroc, intr-o zi, reclamele luminoase din Piata Unirii s-ar putea sa va trimita intr-o scurta si violenta calatorie spre limitele voastre psihofizice.