Bolt

Bolt e un caine fantastic. Cand isi vede stapana in pericol nu sta pe ganduri, actioneaza. Pune in functiune super-puterile cu care a fost dotat. Are un cap asa de dur ca daca se ciocneste de o masina aceasta e aruncata in sus, se rostogoleste de cateva ori aer si aterizeaza la metri distanta de el. Are dintii asa de puternici ca poate tine aceeasi masina in gol de pe marginea unui pod. La nevoie, are super-viteza la alergat. Si mai are ceva: super-latratul, sunetul care provoaca o unda de soc ce indeparteaza inamicii instant. Bolt e un super-caine in toata regula.

Doar ca la un moment dat, Bolt constata ca de fapt e protagonistul unui serial TV si ca toate puterile i-au fost induse de producatorul serialui, care vrea ca totul sa para veridic. Aruncat in strada, descopera ca in realitate e un caine ca oricare altul si ca sageata neagra de pe corp de la care ii vine numele nu e un semn din nastere, ci doar o forma desenata de om. Dezamagit, Bolt e nevoit sa dovedeasca tuturor ca si asa e capabil de fapte mari.

Filmul poarta in esenta morala arhicunoscuta ca in fiecare om obisnuit (bine, caine, in cazul de fata) zace un erou nebanuit. O face cu umor si imaginatie, iar aventura lui Bolt merita urmarita tocmai pentru momentele cand nu e erou: în timp ce smotoceste un morcov de jucarie, cand indeparteaza cu groaza de pe blana bucatile de polisteren despre care crede ca-i slabesc puterile, cand ramane cu capul blocat intre barele unui gard si incearca degeaba sa la indeparteze. Sau cand latra de zor la o pisica neagra cocotata intr-un copac, sperand s-o indeparteze cu al sau super-latrat.