10 negri mititei

Sunt doua mari categorii de filme politiste. Cele in care stim cine e criminalul si asteptam cu patura trasa pana la nas sa vedem daca protagonistul reuseste sa-l prinda, si cele in care ni se ofera detaliile unui caz si suntem invitati sa ghicim chiar noi cine a facut crima. In cel de al doilea caz e o crima ca cineva sa-ti spuna cine e autorul. In cazul in care filmul respectiv e 10 negri mititei, putem vorbi chiar de o crima cu circumstante agravante.

Povestea Agathei Christie este atat de bine conceputa incat nu poti povesti nimic din ceea ce se intampla dupa primele cinci minute. Poti spune doar ca este vorba despre 10 personaje care sunt invitate pentru weekend in conacul unui anume U.N. Owen, pe o insula de pe coasta Angliei. De aici incepe o aventura care a devenit cel mai bine vandut roman politist din toate timpurile. Si nu, nici Miss Marple, nici Hercule Poirot nu sunt prin preajma sa-i ajute pe eroi.

In schimb este Rene Claire, care ajunsese la Hollywood o data cu migratia cinematografie franceze de la inceputul anilor ’40. Regizorul face prima ecranizare a romanului, si o face intr-o cheie potrivita, renuntand la dramatism pentru un umor negru de care l-ai putea banui doar pe un englez pur-sange.

Asa ca, daca intr-o dupa-masa ploioasa de duminica ati pregatit un earl-grey cu un strop de lapte si tocmai va intrebati ce film ar fi mai potrivit, incercati 10 negri mititei.

Si nu spuneti nimanui cum se termina!

Autor: Andrei